Flavia Durach

15.12.2023

În procesul de verificare a informațiilor, există două tipuri de conținut care trebuie analizat: afirmațiile (engl. „claims”) și narațiunile (engl. „narratives”). Prima categorie se supune verificării factuale (engl. „fact-checking”), în timp pentru cea de-a doua este nevoie de strategii mai complexe de demontare (eng. „debunking”).

Ce putem verifica factual?

Putem verifica factual orice elemente punctuale care alcătuiesc (sau dovedesc) o afirmație: date, nume, surse, statistici, informații, proveniența imaginilor și clipurilor video, etc. În baza acestei analize, conținutul analizat poate fi încadrat, din punctul de vedere al acurateții factuale, în următoarele categorii: complet adevărat, parțial fals, fals, manipulat/ modificat (în cazul clipurilor și imaginilor), scos din context, satiră/parodie. În cazul opiniilor, acestea nu pot fi încadrate în categoria adevărat/fals, dar argumentele prezentate în sprijinul respectivei opinii pot fi verificate factual.

Cum se face verificarea factuală?

În practică, există numeroase metodologii de fact-checking, care însă sunt fundamentate în principiul citirii laterale: verificarea conținutului pas cu pas, în paralel cu parcurgerea acestuia. Obiectivele citirii laterale sunt de a determina credibilitatea, intenția și subiectivismul sursei și evaluarea calității și acurateței conținutului. La finalul analizei, trebuie să fie clar răspunsul la următoarele întrebări:

·       Care este credibilitatea sursei care a publicat informația?

·       Care este caracterul de actualitate al informației prezentate?

·       Este conținutul scos din context?

·       Care este acuratețea factuală a surselor de date/informații și declarațiilor citate?

·       Este conținutul manipulat foto și video?

·       (dacă este cazul) Cine finanțează/ sponsorizează conținutul?

·       Este conținutul părtinitor?

·       Există surse credibile care contrazic afirmațiile făcute?

Cum se face demontarea narațiunilor înșelătoare?

            Așa cum arătam într-o altă analiză, primul pas este să înțelegem ce este o narațiune strategică și ce rol joacă acesta în dezinformare. Narațiunea strategică este un mod particular de a prezenta și de a descrie realitatea socială, furnizând cadrul de interpretare pentru evenimentele curente. Asemenea povestirilor, narațiunile strategice sunt secvențiale, constând în „episoade” sau „momente” care decurg unele din altele, conectează aceste episoade printr-o meta-explicație, introduc personajele pozitive și negative și, în cele din urmă, induc o viziune particulară despre lume.

            Atunci când dezinformează, narațiunile strategice sunt mai dificil de combătut, deoarece promovează macro-interpretări despre realitate, sunt un mix de adevăr și fals, sunt indiferente la contradicțiile interne, pe care publicul nici măcar nu le sesizează uneori, promovează interpretări binare (alb-negru, bun-rău) atractive pentru un public polarizat, se credibilizează prin repetiție indiferent de subiectul folosit ca pretext, au de multe ori un ton conspiraționist sau anti-sistem care le face populare.

            Narațiunie strategice pot fi combătute prin analize mai ample decât în cazul afirmațiilor înșelătoare, care să atingă următoarele elemente:

·       Identificarea elementelor care pot fi verificate factual și semnalarea elementelor fake, a inconsistențelor

·       Explicarea contextului mai larg la care acea narațiune face referire (după caz: background-ul științific, contextul social, contextul politic, etc.)

·       Devoalarea „rețetei” din spate și a modului în care narațiunea în cauză a fost folosită în raport cu alte subiecte/ teme evenimente

·       Identificarea erorilor de logică și argumentație

·       Indicarea modalităților în care narațiunea respectivă încearcă să exploateze biasurile cognitive ale audienței (de exemplu: biasul de confirmare) și predispozițiile psihologice, exploatarea emoțiilor

·       Devoalarea intenției din spatele narațiunii înșelătoare și a caracterului său părtinitor/ ideologic

·       Formularea de contraargumente, construirea unei contra-narațiuni, ancorate în adevărul factual

În concluzie, combaterea dezinformării este o problemă care ține de domeniul comunicării strategice și care implică, alături de verificarea factuală a informației, eforturi suplimentare în vederea expunerii narațiunilor strategice din spate.

Flavia Durach este conferențiar universitar al Facultății de Comunicare și Relații Publice (SNSPA), expert în studiul dezinformării și alfabetizare media și autor al rubricii Break the Fake! Informare despre dezinformare de la București FM.

Citește mai mult:

Strategic communication and countering disinformation – A very brief guide

Disinformation narratives during the 2023 elections in Europe

Narratives Observatory combatting Disinformation in Europe Systemically