De ce e importantă gândirea critică pentru jurnalism și fact-checking?

Gândirea crtică este abilitatea de a analiza informația și de a forma un raționament. Este fundamental oricărui journalist deoarece gândirea critică apare pe tot parcursul procesului de verificare a surselor, argumentelor, găsire de puncte de vedere diferite și chiar în testarea anumitor ipoteze. Un alt rol pe care îl are este în diminuarea bias-urilor personale și a informării eronate (misinformation) și, nu în ultimul rând, în scrierea și structurarea unor materiale media concise și clare.

Dacă ar fi să oferim o definiție a gândirii critice în domeniul journalistic, ne îndreptăm către cea oferită de Poynter (2005): „este procesul intellectual organizat de a conceptualiza, aplica, analiza, sintetiza și evalua în mod activ și relevant informația derivată din sau generată de observație, experiență, reflecție, gândire sau comunicare, care să îndrume către opinii și acțiuni”.

O mențiune importantă este că gândire critică, mai ales în cazul jurnalismului, nu se rezumă doar la înțelegerea și transmiterea faptelor obiective, ci și la o anumită analizare interioară a propriilor credințe, valori și opinii pe care jurnalistul le deține. Această analiza critică a propriei persoane ajută la diminuarea bias-ului ce poate deforma prezentarea anumitor situații și contexte acoperite în materialele media.

Câteva exemple de modalități prin care jurnaliștii pot să folosească gândirea critică sunt:

Înțelegerea bias-urilor: jurnaliștii trebuie să fie conștienți de propriile credințe părtinitoare și erori logice atunci când iau contact cu diferite informații. Aceștia trebuie să le identifice în momentul în care se activează și să le gestioneze în așa fel încât să nu afecteze raportarea la subiectele abordate. Suplimentar, jurnaliștii trebuie să se „prindă” de bias-urile celorlalți/prezente în materialele externe pentru a Evita perpetuarea anumitor „agende” și interese neconforme.

De exemplu, o opinie pozitivă asupra unui anumit subiect poate împinge jurnalistul să caute informații consistente cu părerea personală, fără ca acesta să-și dea seama, și chiar să folosească un anumit tip de cadraj (framing) și limbaj care să susțina subiectul, mai degrabă decât să expună situația într-o lumina cât mai obiectivă. Pentru o listă exhaustive de exemple de bias-uri, apasați AICI

Ascultarea activă: jurnaliștii ar trebui să-și asculte cu atenție sursele, să pună întrebări de clarificare, să rezume cee ace deja au auzit și să verifice constant dacă informațiile oferite sunt de încredere. Deschiderea și respectul ajută ca persoane cu puncta de vedere diferite față de cele ale jurnalistului să se poată deschide și declara cee ace cred cu adevărat, fără frică de judecată.

Pentru a exersa mai multe tehnici și moduri în care să activați acest tip de ascultare, puteți citi mai multe la https://positivepsychology.com/active-listening-techniques/

Punerea întrebărilor relevante: jurnaliștii explorează situații complexe, de aceea sondarea sau aprofundarea lor se bazează pe întrebări precum „de ce”, „cum”, „cum ar fi dacă..”, „care este impactul/consecința”. Evitarea întrebărilor cu subînțeles sau ghidarea către un anumit răspuns pot modifica răspunsurile surselor. Un este important doar să știi să răspunzi, cât mai ales să pui întrebări, bazate pe raționamente. Un exemplu foarte bun este oferit de cei de la Harvard Business Review în articolul lor despre procesul întrebărilor.

Fact-checking: verificarea surselor și a veridicității informațiilor este fundamental în procesul de investigare și scriere a oricărui material. Folosirea surselor de încredere (statistici oficiale, studii științifice, alte surse media credibile) și utilizarea mai multor surse pentru cosnsitență reprezintă niște reguli de bază, indifferent de experiența jurnalistului. O mențiune important ar fi cea a transparenței: jurnaliștii ar trebui să fie deschiși cu modul în care au obținut informația și cu dovezile pe baza cărora își susțin materialul publicat.

Diversificarea surselor de informare: jurnaliștii trebuie să caute multiple surse de informare pentru a vedea tema pe care o abordează din cât mai multe unghiuri. Procesul acesta diminuează bias-urile personale și susțin procesul de fact-checking prin analizarea credibilității, validității și expertizei fiecărei surse cu care intră în contact. Dacă sunteți interesați de cum puteți face asta, pas cu pas, vă lăsăm mai multe idei aici.

Gândire reflectivă: reflectarea asupra propriului proces de adunare a informațiilor, de scriere și de verificare a informațiilor trebuie să se petreacă constant. Raportat la gândirea critică, jurnaliștii se pot întreba dacă și cât de bine au aplicat principiile, metodele și tehnicile învățate. O bună metodă de înțelegere a progresului poate fi și prin feedback-ul oferit de cineva extern (editor, editor-șef, journalist cu mai multă experiență). O analiză aprofundată a acestui concept poate fi explorată în cadrul acestui articol academic.

Învățare continua: citirea despre o varietate de subiecte (etică în journalism, analiză de date, documentare pe un segment anume) ajută jurnaliștii să fie mai bine pregătiți, știind contextual subiectelor pe care le vor aborda. Vitală este și „ținerea pasului” cu noile tehnologii digitale și cu dezvoltarea domeniului journalistic și a celui referitor la fact-checking. În cadrul website-ului FactBoost găsiți noi știri verificate, resurse educaționale și aveți acces gratuit la înregistrătile webinariilor susținute cu experți internaționali pe problematica dezinformării și a fact-checking-ului.

De ce merită să își dezvolte jurnaliștii abilitățile de gândire critică?

Gestionarea supraabundeței deinformație: în contextual actual, atât online cât și offline, explozia deinformații, de surse, îngreunează munca jurnaliștilor de a discerne între faptși opinie, între informații reale și între fapt și opinie, între informațiireale și trunchiate.Dezvoltarea abilităților de gândire critică ajută jurnaliștii să poată navigacu ușurință „marea” de informații și să le selecteze pe cele credibile pe bazacărora să susțină materialele la care lucrează.

Combaterea informarea eronată șidezinformare: gândirea critică poate să faciliteze diferențierea întreinformarea eronată, din diverse cauze involuntare (ex: greșeli din rapiditateacu care lansăm o știre) și dezinformare, care are mai mereu anumite motivepentru care este construită într-un anumit fel și transmisă.

Menținereaîncrederii publice: Jurnaliștii au sarcina de a furniza publicului știricorecte și imparțiale. Dând dovadă în mod constant de o gândire critică solidăîn activitatea lor, jurnaliștii pot menține și spori încrederea publicului înreportajele lor, devenind o voce oficială la care publicurile se vor întoarcede fiecare dată când va fi instabil contextul informațional extern.

Adaptarea la tehnologiile emergente: Pe măsură ce tehnologiile evoluează, evoluează și metodele de răspândire a informațiilor și a dezinformărilor. Jurnaliștii trebuie să își perfecționeze în permanență abilitățile de gândire critică pentru a se adapta la noile tehnologii și platforme. Aceștia trebuie să înțeleagă cum noile tehnologii sunt folosite pentru a crea dezinformarea și să utilizeze instrumente care să contracareze acest aspecto (ex: folosirea căutării inversate pentru dezinformarea vizuală).

Îmbunătățirea abilității de storytelling: Gândirea critică poate duce la realizarea unor reportaje mai profunde și mai nuanțate. Ea le permite jurnaliștilor să pună întrebări mai bune, să ia în considerare perspective diferite și să producă povești mai cuprinzătoare și mai atractive.

Promovarea responsabilității: Jurnaliștii joacă un rol crucial în responsabilizarea persoanelor, organizațiilor și guvernelor, mai ales în statele democratice. Gândirea critică este esențială în acest proces, deoarece le permite jurnaliștilor să examineze minuțios afirmațiile, să evalueze dovezile și să prezinte rapoarte echilibrate.